Aproximativ de la vârsta de 50 de ani, la bărbați au loc o serie de modificări hormonale care fac ca prostata să înceapă să crească treptat între această vârstă și 55 de ani. În cele mai multe cazuri, această creștere este benignă, dând naștere la hiperplazia benignă de prostată (HBP), dar în alte cazuri evoluează spre cancer de prostată.
În prezent, cancerul de prostată este a treia cauză de mortalitate prin tumori la bărbații din Spania, după cancerul pulmonar și cancerul de colon, conform datelor din raportul Las cifras del cáncer en España 2016, realizat de Societatea Spaniolă de Oncologie Medicală (SEOM), motiv pentru care îngrijirea sănătății prostatei este esențială; o îngrijire care să cuprindă cunoașterea, prevenirea și tratamentul acestor două boli distincte.
„HBP este cea mai frecventă patologie a sistemului genito-urinar la bărbați, afectând peste 50% dintre bărbații cu vârsta de 50 de ani și poate ajunge la o prevalență de 88% până la vârsta de 90 de ani”, subliniază Luis San José, specialist în urologie la Spitalul Universitar La Princesa din Madrid. „Pe de altă parte, nu putem uita de cancerul de prostată. Acest cancer este rareori diagnosticat înainte de vârsta de 50 de ani, 9 din 10 cazuri fiind în fază localizată la momentul diagnosticului și, prin urmare, asimptomatice. Conform datelor OMS actualizate în 2012, cancerul de prostată a reprezentat 15 % din noile diagnostice de cancer în Europa”.
Problema cu aceste afecțiuni este că, așa cum subliniază José Manuel Cózar, președintele Asociației spaniole de urologie și șeful Serviciului de Urologie de la Spitalul Virgen de las Nieves din Granada, problemele de prostată sunt asociate cu îmbătrânirea, motiv pentru care bărbații maschează simptomele și nu vor să recunoască faptul că ceva nu este în regulă. „Dacă o femeie observă un nodul la sân, se duce imediat la ginecolog, nu are nicio problemă în a face un consult, dar la bărbați, chiar și atunci când beau câteva beri cu prietenii și merg de mai multe ori la toaletă, oamenii fac mișto de ei cu comentarii de genul ‘îmbătrânești, ai prostata stricată’. Se dă vina pe îmbătrânire într-o societate ca a noastră în care nimeni nu vrea să îmbătrânească”, explică Cózar, care avertizează că este important să se consulte un medic atunci când încep simptomele, deoarece ceea ce poate părea o problemă punctuală poate fi de fapt o problemă de zi cu zi.
Cunoașterea simptomelor
Atât pentru prevenirea, cât și pentru diagnosticarea precoce a patologiilor, începând cu vârsta de 50 de ani, bărbații ar trebui să fie mai conștienți și mai atenți la aceste manifestări:
Bărbatul începe să urineze mai des decât de obicei, adică nu mai poate sta 5 sau 6 ore fără să urineze, trebuie să meargă la toaletă la fiecare două ore sau două ore și jumătate.
El observă că în loc să se trezească o dată dimineața, acum începe să se trezească de două sau trei ori sau că nu se trezea și acum o face.
Urinarea își pierde din forță.
„Există întotdeauna o schimbare. Toate acestea sunt simptome de prostatism. Alte simptome mai grave sunt prezența usturimii la urinare sau a sângelui în urină”, adaugă Cózar, care precizează că factorii modificabili, precum sedentarismul sau consumul de mese mari, sunt legați de apariția simptomelor, dar nu și de cancerul de prostată. Având în vedere acest lucru, San José subliniază importanța menținerii unei activități fizice regulate, a evitării constipației, precum și a limitării consumului de lichide pe timpul nopții și a urinării programate.
Alimentație sănătoasă
Așadar, cum aveți grijă de prostata dumneavoastră? Primul pas este să aveți grijă de alimentația dumneavoastră, să renunțați la fumat și să reduceți obezitatea prin creșterea exercițiilor fizice.
„Dacă vorbim de HBP, recomandăm evitarea alimentelor picante și moderarea sau evitarea băuturilor alcoolice, din cauza efectului diuretic și iritant al acestora asupra vezicii urinare, ceea ce influențează negativ frecvența și urgența urinării, precum și nocturia”, precizează San José.
În ceea ce privește cancerul de prostată, ambii subliniază că nu există dovezi științifice care să susțină o schimbare a regimului alimentar, deși se știe (pe baza puținelor studii care au fost realizate pe această temă) că acesta este mai strâns legat de consumul de grăsimi saturate. „Acesta este motivul pentru care în Statele Unite există mult mai multe cancere decât în Spania, unde dieta mediteraneană și uleiul de măsline fac ca riscul de cancer de prostată să fie mai mic decât în alte țări care optează pentru fast-food. Bineînțeles, depinde de fiecare om în parte. Dacă, chiar dacă locuiește în Spania, urmează o dietă bogată în hamburgeri, prea multă grăsime, șuncă și grăsimi saturate va favoriza creșterea substanțelor cancerigene care influențează prostata”, explică Cózar.
Astfel, deși nu există dovezi solide care să susțină un beneficiu semnificativ al modificărilor dietetice și impactul acestora asupra sănătății prostatei, San José atrage atenția asupra unor recomandări generale, nespecifice, care pot avea un impact indirect asupra progresiei bolii prostatei.
„Dietele bogate în grăsimi animale, carne roșie, acid omega-3, suplimente de zinc și sărace în legume, în special broccoli și conopidă, pot fi asociate cu dezvoltarea cancerului de prostată”, descrie San José. „Consumul de soia și de produse din soia, licopenul, un antioxidant bogat în roșii, și consumul a mai mult de șase cești de cafea pe zi pot fi factori de protecție împotriva cancerului de prostată.
Ar trebui ca bărbații să aibă controale anuale?
La fel cum femeile și-au internalizat vizita anuală la ginecolog, ar trebui ca și bărbații să adopte acest obicei și să viziteze periodic urologul după vârsta de 50 de ani? Președintele Asociației spaniole de urologie indică faptul că, după prima vizită la specialist, atunci când observă simptomele descrise mai sus, revenirea la urolog va depinde de simptome și de reperele pe care medicul de familie le va cere în cabinetul de consultații.
Combinația dintre rezultatele unui test cu șapte întrebări cunoscut sub numele de IPSS, analiza de urină, analizele de sânge, prezența sau absența infecției și nivelul markerilor PSA va determina dacă medicul de familie va trimite pacientul la urolog. „Recomandăm ca pacienții să facă un test PSA atunci când au simptome; dacă nu au simptome, nu îl fac, deoarece nu s-a dovedit a fi util în îmbunătățirea supraviețuirii la acești pacienți.
Toate acestea vor contribui la îmbunătățirea depistării precoce la pacienții cu simptome și la aflarea dacă aceste semne au apărut din cauza unei HBP sau din cauza creșterii unei mici tumori de cancer de prostată. „Astăzi dispunem de instrumentele necesare pentru ca, dacă există ceva, să poată fi tratat la timp, iar dacă nu există nimic, îl putem felicita și poate rămâne calm și fericit”, conchide Cózar.